Cine muncește în activități operaționale – acelea în care pașii sunt bine definiți, în care rezultatele sunt previzibile, care sunt organizate în jurul proceselor și regulilor – poate justifica fiecare oră muncită. Și pentru că va conduce la ceva măsurabil, beneficiarii vor aprecia asta și vor scoate banii mai ușor. Însă munca operațională are două dezavantaje: nu te duce prea departe pe termen lung și exercitarea ei de către oameni e pe cale de dispariție.
Munca creativă, pe de altă parte, necesită chiar mai multe ore, fără rezultate concrete. Beneficiile ei se văd în timp, de exemplu când este conceput un nou sistem operațional, dar până la culegerea fructelor mulți dintre cei care trebuie să scoată banii își pierd răbdarea sau se sperie de pierderile cumulate inițial. Numărul celor care sunt dispuși să riște și care au resursele să aștepte, să zicem cu un startup, în fiecare țară depinde de nivelul culturii antreprenoriale. De aceea, Statele Unite sunt lideri în inovații, iar România e aproape exclusiv un receptacul al creațiilor altora.
Personal, munca operațională îndelungată poate aduce rutină, lipsă de perspectivă, o anumită rigiditate (știi să faci doar atât…). Dar și cei care fac o muncă creativă se pot păcăli făcând de fapt o muncă operațională: de la „creative”-urile din social media la găsirea de soluții custom pentru o sumedenie de clienți.
Creativii cei mari gândesc sisteme care vor schimba lumea. Creativii cei mici gândesc tactici care vor face lumea prezentă mai suportabilă.
Primește postările în inbox: