Cu toții ajungem să răspundem în fața cuiva. Majoritatea răspund în fața managerilor. Ceea ce nu e întotdeauna economic sau util pe termen lung. Când lipsește relația directă dintre noi și resurse sau clienți, tindem să ne punem la adăpostul altor bareme decât cele care țin de economia sau de calitatea serviciului/produsului. De aceea, în sectorul bugetar (acolo unde banii sunt ai tuturor, dar ai nimănui), dar și în ONG-uri și în companii mari, oamenii se pot deresponsabiliza mai ușor în legătură cu lucrurile care contează cu adevărat: să facă o contribuție optimă în această lume.
Cred că, odată lansați în piață ca freelanceri sau ca antreprenori, nu mai avem false bareme de care să ne agățăm. Fie faci treaba pentru care te-ai angajat, fie ești penalizat de către potențialii beneficiari. Feedback-ul e cât se poate de rapid și de clar. A fi pe cont propriu te responsabilizează, dar (sau în felul ăsta) îți oferă și posibilitatea de a-ți manifesta măreția.
Tragedia prea multor oameni e că vegetează în poziții căldicele, sau că își consumă anii și sănătatea pentru lucruri lipsite de importanță. Le urez să iasă în piață, să simtă în mod nemijlocit forțele și energia ei, să își asume un proiect. Să iasă în piață, pentru că doar oamenii care au călcat pe scenă pot fi numiți artiști.
Primește postările în inbox: