Interesul față de Ceaușescu pare că vine în valuri: val determinat de vreo declarație politică, val determinat de vreun sondaj de opinie, val determinat de vreun reportaj printre vânzătorii de suveniruri, în fine – val determinat de boții de pe anti-social media, care încearcă să submineze democrația prin alimentarea nostalgiei față de ceaușism.
Dar, dincolo de aceste vârfuri, există un curent stabil care își spune de cel puțin 36 de ani că „Ceaușescu a fost patriot”. Patriot, de ce? Patriot în primul rând pentru că se potrivește definiției date de adulatorii lui pasivi sau inerți. Pentru ei, patriot înseamnă „să-ți iubești țara”, sau, mai mult, credința că îți iubești țara. O dublă iraționalitate: credința + iubirea.
Iubirea poate avea multe definiții; ei o aleg pe cea mai superficială: dacă cineva zice că își iubește țara (deci își manifestă discursiv iubirea), înseamnă că așa e, iar toți trebuie s-o creadă. Nu există nici o prevenție față de efectele perverse, negative, vizibile în acțiunile propriu-zise. E ca în situația cu soțul violent care „își iubește” nevasta și tocmai pentru că „o iubește” o și altoiește, sau o constrânge, sau o terorizează, sau îi distruge viața sub oblăduirea „celui mai iubitor = patriot bărbat”. Ca să nu ne mai întoarcem la dumnezeii religiilor, care din prea multă iubire distribuie moartea în fel și chip…
Rădăcinile tradiționaliste nasc și al doilea factor care nutrește ideea de patriotism al lui Ceaușescu. Regimul comunist, fiind o formă de populism, dar mai ales regimul Ceaușescu, a cultivat fantezia că orice țăran analfabet poate să conducă România. Îmbătați cu iluzia ieșirii din societatea de clasă, mulți români care nu îndeplinesc condițiile de angajare se visează: șefi, directori, tartori, personalități, eroi, miniștri, dar mai ales președinți. Și dacă se proiectează pe sine în aceste funcții, ar fi bine ca modelul de la care se revendică să aibă toate calitățile imaginabile. „Îmi place să mă cred patriot, așa că modelul meu trebuie să fie patriot”, aceasta e mantra.
Dacă fiecare soldat se zice că ar purta în raniță bastonul de mareșal, fiecare român crescut în cultura tradițională poartă în suflet dorința fierbinte de a deveni un cât de mic dictator plin de iubire.