În anul 1939, istoricul Nicolae Iorga era unul din stâlpii de susținere ai dictaturii fascistoide și antisemite a regelui Carol al II-lea. Într-o conferință cu titlul „Ce durează?”, ținută la Brașov, a tunat și a fulgerat împotriva artei moderne. L-a luat în vizor și pe sculptorul Constantin Brâncuși. Iată ce a zis Iorga:
„Sunt acum în mare considerație și în Europa, dar mai ales în America, operele unui român, d. Brâncuș, fiu de țăran de la noi, în care s-ar crede că se păstrează admirabilele tradiții artistice ale rasei: ce sens pot să aibă „simbolele” lui ? (…)
Se crede că în opera d-lui Brâncuș este o tendință. S-ar zice: „ce sunt toate capetele acestea de oameni, care variază de la un individ la altul? Nu există decât un singur chip omenesc. De ce ochii să fie într-un fel la unul și altfel la altul, de ce linia nasului să poată varia? E neadmisibil; arta e o simplificare”.
Și atunci d. Brâncuș a ajuns să realizeze o figură umană care este a tuturora și a nimănui. Într-un rând, la București, i-a cerut o văduvă mai mult sau mai puțin neconsolată să facă la cimitir un monument soțului ei și a ieșit un ou în care erau două linii: una pentru sprâncene și pentru ochi, și alta pentru nas, la mijloc.
Ultimul „simbol” al d-sale este pasărea măiastră, care nu e decât o linie rotundă care se subțiază și se termină cu un gât ca de sticlă. Sunt oameni de la noi care se duc la Paris să vadă pasărea măiastră a d-lui Brâncuș.
Artistul a mers în America, ducând mai multe obiecte ale sale, și americanii au oprit la vamă produsele estetice ale românului nostru, voind să-l supună la taxa pentru bucăți de fier vechi. D. Brâncuș a protestat însă, s-a făcut o comisiune de artiști din America, și comisiunea a spus că într-adevăr este cea mai înaltă artă la care a putut ajunge simplificarea timpurilor noastre. (…)
Ce rămâne, și aici? Toate acestea se duc, toată moda aceasta dispare. Hitler, în Germania sa, a scos în vânzare cele mai ilustre tablouri din această școală [modernistă – nota V.P.], pe care nu le suferă în Muzeele Statului. Vă asigur că va veni o vreme când se va face pânză curată din ele toate și femei gospodine cu peria vor șterge toată această batjocură!”
