România e fruntașă la traficul de ființe umane. Iată cifrele care te vor îngrozi

S-a discutat mult în zilele crimelor de la Caracal despre rețelele de proxeneți din Oltenia, despre exploatarea femeilor și despre violența în multiple feluri care se manifestă împotriva lor într-o societate patriarhală și profund misogină cum e cea românească. M-am întrebat care ar fi amploarea traficului de ființe umane, câte femei îi cad victimă an de an și ce zone sunt mai puternic afectate. Așa că am luat la puricat rapoartele Agenției Naționale Împotriva Traficului de Persoane (ANITP), ale Comisiei Europene și ale Eurostat, și iată ce am găsit:

Românii sunt cele mai numeroase victime de origine europeană din UE

În graficul de mai jos, putem observa că victimele cu cetățenie română, de toate genurile, au fost în UE pe locul 1 absolut în anii 2010-2012. Între timp, numărul victimelor de origine nigeriană a crescut, iar numărul românilor a scăzut. Dar și în 2015-2016, victimele române sunt pe locul 2 absolut – și pe locul 1 dacă ar fi să luăm în considerare doar victimele cu origini europene.

Numărul victimelor traficului de ființe umane din Uniunea Europeană, după țara din care provin (cetățenie). Sursa datelor: Eurostat, 2014, pentru 2010-2012; Comisia Europeană, 2018, pentru 2015-2016. Numărul pentru România în 2010-2012 era aproape dublu (6.101) față de cel real, dar am confruntat cu datele ANITP și am ajuns la concluzia că se strecurase o greșeală de raportare.

Aici sunt numărate doar victimele identificate în spațiul Uniunii Europene. Am putea zice „ok, dar aici nu vedem victimele care pleacă în afara Uniunii Europene”. E adevărat, însă aceste victime sunt puține la număr. Uniunea Europeană are un profil de destinație, nu de zonă de origine, la nivel global. De exemplu, știm că în Turcia au fost câteva zeci de victime române, exploatate prin muncă.

Dacă renunțăm la cadrele Uniunii Europene și facem în schimb un clasament la nivelul întregii Europe, s-ar putea ca numărul victimelor traficate în interiorul unor țări precum Rusia și Ucraina să îl depășească pe cel al victimelor din România traficate atât în țară, cât și în afara ei. Dar cum de obicei ne place să ne comparăm cu cei mai buni, dintre țările Uniunii Europene, România are cel mai mare număr de victime ale traficului de ființe umane. Conform datelor Comisiei Europene pe anii 2015-2016, victimele cu cetățenie română au o pondere în populația totală de victime cetățeni ai UE de 21%. Adică 1 din 5 victime care au fost recrutate pe spațiul UE și sunt exploatate tot pe spațiul UE este de origine română.

Din totalul de 20.532 de victime identificate în UE în 2015-2016 (incluzându-le pe cele care proveneau și din afara UE), românii au o pondere de 7,5% (calculată pe baza datelor primare din raportul Comisiei Europene, 2018). În alt loc din același raport, apare un număr o țâră mai mare de victime române, care schimbă raportul la 8,2%. Deci putem zice că 1 din 12-13 victime identificate în spațiul UE este de cetățenie română.

A circulat zilele astea o știre pornind de la același raport al Comisiei Europene, care titra fals că „aproape trei sferturi dintre victimele traficului de persoane din UE proveneau din România”. Autoarea nu știa să interpreteze un tabel cu date parțiale, așa că în loc de aproape o zecime i-a ieșit trei sferturi… Am semnalat aberația în postarea de aici.

Și în clasamentul de gen, româncele sunt cele mai numeroase victime de origine europeană din UE

Hai să vedem câte victime sunt femei și dacă se păstrează locul fruntaș în funcție de genul feminin. Din păcate, datele la nivelul UE sunt prea trunchiate pentru a putea face un Top 10, așa că mi-a rămas doar să extrag cifrele pentru țările fruntașe și să fac comparația între ele.

În 2015-2016, România a avut 1186 victime femei, Ungaria – 1019, iar Nigeria – cel puțin 1483. Numerele acestea bat numărul victimelor de ambele genuri din țările UE poziționate pe locurile mai joase în clasamentul general (724 victime sau mai puțin), așa că putem spune cu siguranță că: dintre țările Uniunii Europene, România are cel mai mare număr de victime FEMEI ale traficului de ființe umane din UE, și se află pe locul 2 absolut în UE, după victimele provenind din Nigeria (care sunt exploatate cu precădere în Italia și Marea Britanie).

Femeile sunt categoria cea mai numeroasă în traficul de ființe umane, indiferent de cetățenie. Dintre victimele identificate în Uniunea Europeană, ele ajung la peste 68%. În schimb, deloc surprinzător, peste 70% dintre persoanele implicate în traficul de ființe umane sunt bărbați.

După formele de exploatare (sexuală, prin muncă, cerșetorie etc.), victimele de gen feminin sunt concentrate în exploatarea sexuală (95% din această categorie, la nivelul UE/2015-2016), iar victimele de gen masculin sunt concentrate în exploatarea prin muncă (80% din această categorie, la nivelul UE/2015-2016). Dar, cum bine zice un raport ANITP din 2014:

Nicio formă de exploatare nu poate exclude o alta, în sensul că victimele pot fi exploatate prin mai multe forme, în funcţie de nevoile şi domeniul infracţional al traficanţilor. Victime care erau obligate la practicarea cerşetoriei sau exploatate prin muncă, au suferit şi alte abuzuri sau au fost exploatate sexual.

Graficul ăsta arată distribuția cumulată a procentajelor pe genuri pentru trei tipuri de exploatare.  Se poate astfel vedea cât de „mai exploatate” sunt femeile în comparație cu bărbații. Captură de ecran din Eurostat, Trafficking in human beings, 2013.

Câte victime românești sunt exploatate în afara țării ?

Libera circulație a persoanelor în cadrul Uniunii Europene și creșterea semnificativă a comunităților de români din afara țării au fost însoțite și de orientarea traficului de persoane către exterior. Profilul României în privința traficului de ființe umane este cel de țară de origine. În timp ce victimele recrutate local sunt fie exploatate local, fie traficate în afara țării, în România sunt cunoscute puține cazuri de exploatare a unor persoane străine. Lucrurile probabil o să schimbe o dată cu influxurile de muncitori străini (din Vietnam, Sri Lanka etc.), care, dacă nu sunt deja exploatați, se confruntă cu riscul exploatării și cu o grămadă de abuzuri. Între timp, continuă să crească procentul exploatării românilor de către români în interiorul țării.

Datele pe 2010-2017 arată o tendință de revenire în țară a traficului de ființe umane. Acum zece ani, trei sferturi dintre victime erau traficate în afara țării. În ultimii ani, însă, mai mult de jumătate dintre victime au fost traficate în interiorul României. Nu am găsit explicații pentru această dinamică, dar – observând și alte dinamici – bănuiesc că s-au făcut progrese pe combaterea traficului de ființe umane la nivel european.

Cât la sută dintre victimele române sunt traficate în afara României ? Calcule pe baza datelor brute ANITP.

O veste bună: numărul victimelor române identificate s-a menținut în ultimii ani la o treime din nivelul pre-aderare. Ceea ce înseamnă fie că victimele ar fi mai greu de depistat, fie că există un cumul de factori care mai scade volumul traficului de ființe umane (combatere, prevenție, oportunități economice etc.). Tind să cred că e mai mult vorba despre efectele pozitive decât despre faptul că victimele ar fi mai bine ascunse sau constrânse.

Cum a evoluat numărul total de victime române (identificate) ale traficului de ființe umane, între 2004 și 2017. Sursa datelor: ANITP.

Cu această dinamică în minte, tendința de revenire în țară a traficului de ființe umane e de fapt o valoare relativă datorată diminuării numărului de victime traficate în străinătateÎn cifre absolute, numărul victimelor traficate în interiorul României între 2010 și 2017 nu s-a schimbat atât de mult, urcând și coborând între 300 și 500 de cazuri, în timp ce amplitudinea scăderii volumului total de victime e mai mare, de la peste 1000-1100 la o medie 800  de cazuri.

Câte victime române au spus că au fost traficate în țară / în străinătate, în fiecare an. Sursa datelor: rapoartele anuale și sintezele  ANITP.

Oricât ar fi în scădere, traficul extern de ființe umane rămâne orientat către aceleași cinci destinații de top: Italia, Spania, Marea Britanie, Germania, Austria (în ordine diferită de la un an la altul). Conform ANITP, în anii 2011-2012, Italia și Germania erau destinații de top pentru victimele exploatării sexuale și se pare că și-au păstrat „profilul”, în timp ce Spania este mai mult o destinație a victimelor exploatate prin muncă.

Top 10 țările în care au fost traficate cele mai multe victime române în anii 2014-2017. Sume pe baza datelor colectate din sintezele ANITP (pt. 2014, 2017) și raportul Comisiei Europene, 2018 (pt. 2015-2016).

Cele mai traficate sunt femeile exploatate sexual

Poate vă numărați printre aceia care se gândesc în primul rând la rețele de prostituție când aud de traficul de ființe umane. Intuiția, prejudecata sau învățarea de minte nu vă este departe de adevăr. Între anii 2012 și 2017, ANITP și polițiștii au identificat 3.490 de victime femei, adică 70% din numărul total. Cu alte cuvinte, 2 din 3 victime române ale traficului de ființe umane sunt femei.

Apoi, distribuția pe tipuri de exploatare arată că în perioada 2012-2017 au fost identificate 3.000 de victime exploatate sexual. Ăsta e unul dintre momentele în care stau și mă întreb câte mii de victime încă neidentificate or mai fi pe lumea asta, ascunse prin locuințe private – care sunt principalul loc de desfășurare a exploatării sexuale, cum zice și raportul ANITP pe 2013:

Cele mai multe victime sunt exploatate în spații închise, private, cu acces dificil al autorităților. Această particularitate a exploatării sexuale face depistarea infracțiunii și identificarea victimelor foarte improbabilă, fapt ce conduce la petrecerea unui timp îndelungat a victimelor în trafic.

Avem, așadar, 3.000 de victime exploatate sexual, sau 59% din totalul victimelor identificate în 2012-2017. Dar câte dintre acestea sunt femei? În cazul românesc, mai toate. Există variații între 100% și 95%, ultima fiind și media  europeană. Să zicem cu indulgență că 95% dintre victimele exploatate sexual sunt de gen feminin. Rezultă că peste jumătate (56%) dintre victimele române ale traficului de ființe umane sunt femei exploatate sexual.

În concluzie, acest subgrup e majoritar în mod absolut nu doar pe criteriul genului sau pe criteriul tipului de exploatare, ci și pe criteriul combinării celor două: gen + tip de exploatare. Cu alte cuvinte, femeile exploatate în primul rând prin muncă, bărbații exploatați prin muncă, bărbații exploatați sexual și restul victimelor exploatate prin alte forme se „înghesuie” în cele 44 de procente rămase. Așa că da, e ok din punct de vedere statistic ca primul gând pe care îl avem când auzim de trafic de ființe umane în și din România să fie cel legat de exploatarea sexuală a femeilor.

1 victimă din 3 este o minoră

Ziceam că între 2012 și 2017 au fost identificate 3.490 de victime femei. Numărul lor se împarte aproape egal între minore și adulte, însemnând că minorele au o pondere de 35% în populația totală a victimelor traficului de ființe umane. Minorii de gen masculin sunt mult mai puțini, ceea ce dă o probabilitate de 88% ca o victimă minoră să fie de gen feminin.

Cam așa arată piramida vârstelor victimelor (distribuția lor pe genuri și pe vârste) în fiecare an. Captură de ecran din raportul anual al ANITP pe 2012.

Câte dintre minore sunt exploatate sexual ? Pentru asta nu am date primare complete (2012-2017), dar din unele raportări ale ANITP reiese că mai mult de jumătate (52-54%) dintre victimele exploatate sexual sunt minore de 14-17 ani. Dacă am aplica un procentaj mediu de – să zicem – 53%, ar ieși un număr estimat de 1.572 minore exploatate sexual (identificate în 2012-2017), adică 31% sau o treime din numărul total al victimelor. Procentul acesta se apropie foarte mult de cât reprezintă toate minorele (35%), ceea ce mă îndreptățește să afirm că aproape toate minorele căzute victime traficului de ființe umane sunt exploatate sexual.

De unde sunt recrutate victimele ?

Victimele sunt atrase cel mai des prin oferte false de muncă, de către persoane cunoscute (inclusiv de către parteneri și rude de gradul 1 – apropo și de violența domestică). Sunt și numeroase cazuri când oferta e din start pentru prostituție, cerșetorie sau pornografie, „în condiții avantajoase”, dar socoteala de acasă nu e niciodată ca cea din trafic. Cum zice o sinteză ANITP din 2016:

Multe victime au consimțit ofertelor sau promisunilor din sfera practicării prostituției sau cerșetoriei, însă odată ajunse la destinație condițiile agreate anterior nu au mai fost aceleași. Promisiunile cu locuri de muncă în străinătate sau chiar în țară sunt în continuare pretexte și forme de abordare a viitoarelor victime.

Ca să înțelegem de ce victimele românești ale traficului de ființe umane sunt numeroase, poate ar fi util să trec în revistă factorii de tip pushpull care se aplică din belșug României. Ce îi împinge pe oameni către falșii recrutori: discriminarea (în special cea de gen), lipsa educației, inegalitățile pe piața muncii, șomajul. Ce îi atrage pe oameni înspre falșii recrutori: promisiunea unor salarii mari / condiții bune de lucru / unei vieți mai bune, comunitățile din diaspora, crizele economice. Spune-mi cât de vulnerabilă economic și social e o societate, și o să-ți spun cât de mare îi va fi traficul de ființe umane.

Cine sunt victimele, de unde vin și cum au fost exploatate? Calcule pe numărul total de victime române identificate în perioada 2012-2017. Sursa datelor brute: rapoartele anuale și sintezele ANITP.

Pe baza datelor culese din rapoartele ANITP din 2011-2017, e mai probabil ca o victimă să provină din mediul rural (în medie 56% dintre cazuri) și să aibă doar educație elementară (cel mult 8 clase).

Cât la sută dintre victime au un nivel de educație de cel mult 8 clase ? Majoritatea. Sursa datelor: rapoartele anuale și sintezele ANITP.

E interesant ce s-a întâmplat în timp cu distribuția victimelor pe niveluri de educație. Pe măsură ce au trecut anii și numărul total al victimelor a scăzut, procentul celor cu educație precară a crescut dramatic. La fel s-a întâmplat cu ponderea minorilor, care a crescut de la 35% (în 2012) la 51% (în 2017). Ceea ce înseamnă că victimele lipsite de educație și mai tinere vor părăsi ultimele traficul de ființe umane. E firesc să fie acesta grupul cel mai vulnerabil în fața traficanților de ființe umane, dar semnele prevestesc o înrăutățire: în altă postare am arătat că, în ultimii ani, aproape jumătate din fiecare generație școlară nu a absolvit mai mult de 8 clase.

Numărul victimelor în funcție de județele de proveniență oscilează prea mult de la an la an, așa că am făcut un clasament pornind de la totalurile pe anii 2014-2017. Județul Dolj e lider nu doar pentru că e sărac (totuși nu e chiar cel mai sărac), ci și pentru că are o sumedenie de interlopi „specializați” pe traficul de ființe umane. Iar județul Iași avea reputație de bazin de recrutare în scopul exploatării sexuale încă din anii 2007-2011, conform ANITP.

Topul județelor din care au provenit peste 100 de victime identificate în anii 2014-2017. Sume calculate pe baza datelor anuale raportate de ANITP.

După cum putem vedea, victimele traficului de ființe umane provin din toate regiunile, ceea ce arată că sărăcia, categoriile vulnerabile sau criminalitatea organizată sunt răspândite în toată țara.

Rămânem în top și la numărul de traficanți ?

Conform datelor Comisiei Europene, numărul suspecților români din anii 2015-2016 a ajuns la 3.280, conducând detașat pe primul loc în Uniunea Europeană, și fiind urmați de traficanții din Franța și Bulgaria. Românii reprezentau 60% din numărul total pe acea perioadă! Procent destul de mare, care mă face să mă gândesc că ori rețelele române sunt extinse și au o grămadă de complici (și de trădători), ori polițiștii arestează cu toptanul.

În 2010-2012, bulgarii (cu 1.230 suspecți) au luat-o înaintea românilor (cu 1.209 suspecți), care s-au plasat astfel pe locul 2 în UE, fiind urmați de suspecții din Belgia, Germania și Spania. Cu numerele așa de mari ale suspecților români nu îmi rămâne decât să accept că victimele române sunt exploatate cu precădere de către rețelele de trafic românești.

***

În concluzie, haideți, guvernanți și autorități de tot felul, să ne ocupăm mai mult de prevenție. Să luptăm cu sărăcia, cu sexismul, cu discriminarea, cu abuzurile angajatorilor, în același timp cu dezmembrarea rețelelor de interlopi și a agențiilor-fantomă de recrutare. Să scoatem țara asta din evul mediu și să cerem iertare miilor de victime ale traficului de ființe umane. Victime care nu au vrut decât o viață mai bună, așa cum le-a fost promisă de către elitele mincinoase, care – la urma urmelor – nu se deosebesc cu prea multe de proxeneții de la colțul străzii.