„Legea recunoștinței între generații” sau cum era să ne paseze PSD-ul protecția bătrânilor

Proiectul așa-numitei „legi a recunoștinței între generații” a dispărut la fel de repede cum a apărut. Pe 2 iulie, 71 de parlamentari PSD + unul de la ALDE + unul de la Minorități au depus la Senat un proiect de lege care insista pe obligarea copiilor, nepoților și strănepoților adulți să își întrețină părinții, bunicii, respectiv străbunicii. După câteva reacții prin presă și prin rețelele de socializare, inițiatorii au retras proiectul imediat ce s-au întors din weekend, pe 8 iulie.

Art. 7, alin. 2: Copiii majori apți de muncă sunt obligați să-și întrețină și să-și îngrijească părinții inapți de muncă, aflați în dificultate, necesitând sprijin material. (extras din textul proiectului de lege)

Presupun că nimeni nu are ceva împotriva recunoștinței față de părinți și împotriva ajutorului oferit rudelor bătrâne aflate în dificultate. Aberația acestui proiect de lege se poate vedea doar în contextul social și politic în care ne aflăm noi, românii. Din fericire, trăim într-un stat cvasi-social, care gestionează un sistem de protecție prin acordarea pensiilor după o viață de muncă și de contribuții la bugetul asigurărilor sociale.

Inițiatorii nu au făcut altceva decât să încerce să treacă niște responsabilități de protecție socială de la stat la cetățeni. În loc ca statul, reprezentat în acest caz de membri ai PSD, să întărească protecția categoriilor vulnerabile prin mărirea pensiilor mici, prin mărirea ajutoarelor către persoanele cu dizabilități, prin dezvoltarea rețelei de cămine de bătrâni, prin indemnizații de îngrijire în sistemul privat, prin bonuri de masă și prin câte și mai câte, onor parlamentarii aruncă îngrijirea bătrânilor în cârca familiilor.

Cu măsura asta de secol 19, PSD-ul parcă ar dori să ascundă problemele administrării fondurilor de pensii și, în general, a sistemului de protecție socială. De ce e important să nu uităm această tentativă? Pentru că există în politica românească unele grupări neoliberale care, pe măsură ce numărul pensionarilor va urca, iar numărul populației active va scădea, nu vor căuta soluții sustenabile pentru această provocare a secolului 21 care afectează toate țările din lumea asta, ci vor minimiza rolul statului în privința protecției bătrânilor. Deocamdată, e un mic semnal de alarmă: sunt unii care doresc diminuarea statului social, preferând să dicteze privatizarea veniturilor la senectute.

E cu atât mai suprinzător cu cât inițiativa a venit de la un grup de „social-democrați”, printre care se numără Florin Iordache, Niculae Bădălău și Eugen Nicolicea, reprezentând peste o jumătate din grupul parlamentar PSD. N-ar fi o noutate faptul că mulți membri PSD nu au nici o treabă cu social-democrația. PSD-iștii care să acționeze în conformitate cu ideologia social-democrată sunt mai degrabă excepția. Și, ca să facă totul și mai aberant, proiectul de lege a fost împachetat într-un discurs moralist-conservator de toată frumusețea:

Necesitatea unui astfel de demers s-a născut din analiza contextului actual în care se află societatea românească, în care familia – ca nucleu de bază al societății – este supusă unor profunde și nedorite perturbații asupra unității și solidarității necesare asigurării existenței și continuității în spațiul național românesc. (…) Ne aflăm într-o lume în care normele morale se dovedesc a nu mai fi suficiente pentru a crea obligații reciproce între oameni, nici chiar între membrii aceleiași familii, dezumanizarea sub influența banilor, egoismul și lupta pentru dobândirea averilor create prin munca părinților și bunicilor, determinându-i pe tineri să uite că au și obligații, nu numai drepturi. (Extras din expunerea de motive atașată proiectului de lege)

PSD… admonestând cetățenii că sunt „dezumanizați”… Păi ce i-a „dezumanizat”? Nu cumva policitile economice dezastruoase din ultimii 30 de ani, timp în care tu, Partid Social-Democrat, ai fost, în diverse forme și combinații, principala forță politică?  Aduci tu, PSD, vorba de destrămarea familiilor și a țesutului social românesc fără să te uiți în oglindă ?

Mie fragmentul de mai sus îmi sună a semănătorism combinat cu niște vulgată ceaușistă de Cenaclul Flacăra. De fapt, cultura în care s-au format parlamentarii noștri. Astfel, inițiativa aceasta se înscrie într-o lungă tradiție discursivă în care elitele dau vina ba pe săraci, ba pe analfabeți, ba pe cei migrați de la sat la oraș, ba pe oamenii plecați la muncă în străinătate, pentru problemele sociale create taman de acele elite prădătoare care au adâncit sărăcia, alienarea și suferința în țara asta.