Ea. Perspective feministe asupra societății românești

„Feminismul este ideea radicală conform căreia femeile sunt ființe umane”
– Cheris Kramarae –

Când am văzut cartea aceasta cu o copertă galbenă strigând să fie luată în mâini, mi-as spus că va deveni cadoul meu de ziua mea. Fiind un mare fan al sintezelor și al multi-perspectivității, Ea părea să aibă ce-mi doream: experiența analitică și de viață a 17 autoare, și capacitatea de a formula o direcție de gândire și acțiune. Nu m-am înșelat, cu toate că anticipasem ceva mai teoretic – dar eu eram cel care nu se prinsese inițial de misiunea acestei cărți.

Concepută de Oana Zamfirache și „surorile” ei ca un caleidoscop al experienței feminine și feministe în România anului 2018, cartea se apropie foarte mult de Fifty Shades of Feminism – o colecție de texte publicată în UK și tradusă în română la editura Hecate de către Ioana Pelehatăi. Cu această carte îmi începusem lecturile feministe. Pandantul românesc al cărții britanice este Ea, abordând o tematică grea cu aceeași ușurință stilistică, prin eseu, minireportaj, manifest, prezentare istorică sau articol de opinie. Este o adunare empatică și solidară a mai multor voci feminine, având cât mai diverse preocupări. Îmi place, așadar, să văd că aceste 17 autoare au spart recluziunea academică și și-au făcut curaj să constituie un nucleu feminist pentru marele public – femei și bărbați -, cel cu multe prejudecăți și frici – în fond, multe ne-cunoștințe – în raport cu feminismul și cu „situația femeii” în România.

Am simțit totuși că vocile lor se îndreaptă în primul rând către interior. E o conversație cu ele și între ele, în bunul spirit al surorității pe care pune accentul Oana Maria Zaharia. Asta a fost și prima revelație în timpul lecturii: solidaritatea între femei trebuie să fie o prioritate, trebuie încurajată și trebuie expusă. Așa cum se întâmplă cu această colecție, vocile femeilor trebuie să capete o din ce în ce mai mare amplitudine. Locul marginal al feminismului în România este cauzat și de necunoașterea comunității, a modelelor și a liderelor prea modeste sau prea temătoare. Sper ca treptat curajul și aliații să se înmulțească, pentru a fi conectate toate grupusculele și persoanele izolate și pentru a fi construită o forță care să accelereze schimbarea sau care să creeze cât mai multe zone safe într-o societate în care femeile sunt private de drepturi și tratate cu ostilitate.

A doua revelație – de fapt, o reconfirmare – este că trebuie lucrat foarte mult cu bărbații pentru ca drepturile femeilor să fie respectate. Să încurajezi femeile să-și facă viața mai bună în timp ce bărbații sunt în continuare socializați / educați în spiritul patriarhatului e doar o altă formă de a pune presiune pe victime. Bărbații trebuie dezvățați de toate proastele obiceiuri sexiste, trebuie făcuți să conștientizeze automatismele și privilegiile cu care defilează zi de zi. Și cred că bărbaților aliați, dacă ar vrea să fie cu adevărat folositori, le-ar fi mult mai ușor să producă o schimbare dacă ar deschide niște conversații despre patriarhat, roluri de gen, masculinități toxice și sexism, cu prietenii lor bărbați. Feminismul nu este doar despre femei. Feminismul este despre femei și bărbați. Problemele expuse de feminism privesc pe toată lumea. Vorba lui Margaret Mead: „De fiecare dată când eliberăm o femeie, eliberăm și un bărbat”.

Autoarele din acest volum, în ordinea apariției, sunt: Oana Zamfirache, Ilinca Neagu, Laura Sandu, Andreea Molocea, Liliana Popescu, Alexandra Bădicioiu Matei, Alina Purcaru, Sandra Ecobescu, Mihaela Michailov, Laura Ionescu, Andreea Bragă, Medeea Iancu, Oana Maria Zaharia, Anamaria Pravicencu, Ema Prisca, Miruna Pantel, Oana Băluță.

Ea. Perspective feministe asupra societății românești, București, Curtea Veche, 2018.