ANALIZĂ > Abandonul școlar și calitatea slabă a învățământului distrug jumătate din fiecare generație de tineri

Învățământul de 12 clase e o cursă pe care peste o treime dintre tinerii din România o abandonează înainte de finish. M-am uitat pe ultimele cifre ca să înțeleg mai bine când și de ce ies tinerii români din sistemul de învățământ preuniversitar.

Unde s-a pierdut generația născută în anul 2000 ?

Analiza Edupedu pe contingentul școlar 2007-2019 (adică cel născut în 2000) a făcut deja vâlvă pe internet, arătând că doar 2 din 5 tineri care au început școala cu 12 ani în urmă au ajuns să fie bacalaureați. Dar cea mai mare pierdere nu a fost trăită de cei care au picat la Bac, ci de cei care nu au reușit să intre la liceu.

Din cei peste 230.000 de copii care au început școala în 2007 au mai rămas la sfârșitul celor 8 ani de învățământ general doar 163.407 de elevi, adică 71%! La examenul de la finalul clasei a 8-a au participat mai puțini (158.568, adică 69%), dintre care doar 125.782 au obținut medii peste 5. Ceea ce înseamnă că doar puțin peste jumătate din această generație a trecut prin ceva mai avansat decât școala generală în România.

Diaspora ne încurcă puțin calculele, dar în sens pozitiv

De ce spun „în România”? Pentru că analiza Edupedu nu ia în considerare plecarea elevilor în străinătate. M-am gândit că aș mai putea îmblânzi cifrele de mai sus, că poate mulți copii din generațiile născute în România în secolul 21 s-au mutat în școlile din Italia, Spania, Germania, Marea Britanie și stau numai cu burta pe carte. Am scotocit prin datele Eurostat și am găsit numărul tinerilor doar pe grupe de vârstă (10-14 ani și 15-19 ani). Am făcut niște medii și estimez că, atunci când Ministerul Educației a organizat  Evaluarea Națională în ultimii 5 ani, se aflau în afara României între 20.000 și 24.000 de tineri de 15 ani, pe trend de creștere.

Din generațiile născute în anii 2000-2004 am scăzut numărul estimat al celor care au plecat din țară înainte să susțină examenele de la finalul clasei a 8-a. Sursa datelor din coloana (A): INS. Sursa datelor din coloana (B): calcule pe baza datelor brute Eurostat.

Dacă ne uităm la mărimea generațiilor la naștere, înseamnă că fiecare dintre acestea a scăzut cu circa 10% prin întregirea familiilor în străinătate. Așa că pe cifrele analizate de Edupedu pe generația 2000-2019 trebuie să luăm în considerare și transferul de aproape o zecime de contingent în alt sistem de învățământ (cu speranța că acei copii ajunși în străinătate chiar se duc la școală).

Generația 2000-2019, cu cifre îmbunătățite

Buuun…După ce scădem 20.000 de elevi diasporeni din generația noastră, mai rămânem cu 210.000, din care 75% au ajuns la Evaluarea Națională, iar 60% au trecut mai departe, în învățământul liceal. Dintre aceștia, peste 90% (116.316) s-au înscris la Bac. Au luat Bac-ul 85.724 de elevi, adică 73% dintre cei care au participat, ceea ce dă un procentaj de posibili studenți de aproape 41% dintre tinerii născuți în 2000 și rămași în țară.

Așadar, evoluția generației ar fi următoarea:

Pâlnia populației școlare. Se poate vedea cum o generație școlară se înjumătățește înainte de liceu, prin emigrare, abandon și performanță slabă. Calcule după datele din analiza Edupedu.

Ce ar trebui să ne îngrijoreze mai mult?

În general îngrijorarea se referă la procentajul celor dintr-o generație care iau Bac-ul. Într-adevăr, România e la coada Uniunii Europene în ceea ce privește ponderea tinerilor cu studii superioare (sub 30% dintre tinerii de 30-34 ani, în anul 2018), iar rata de promovare a examenului de Bacalaureat nu ne face să dăm pe-afară de optimism.

Câți dintre tinerii de 30-34 de ani au studii superioare, în fiecare țară europeană? Sursa: Eurostat.

Dar lucrul cel mai grav pentru societatea românească nu este creșterea lentă a populației înalt calificate, ci creșterea alarmantă a populației care nu reușește să depășească nivelul studiilor elementare (școala generală de 8 clase). Să ne întoarcem la „pâlnia” de mai sus: dintre copiii care fac școala în România, doar 60% reușesc să treacă mai departe de gimnaziu și să obțină o calificare profesională care să-i ferească de statutul de muncitori agricoli sau industriali necalificați sau slab calificați. Insist pe această diferență: 40%, adică mai mult de o treime dintr-o generație de români, au ca singură perspectivă precariatul clasei muncitoare slab calificate, adică salarii mici, condiții de muncă grele, vulnerabilitate în raport cu ciclurile economice și cu patronatele ș.a.m.d.

E pur și simplu șocant că un sfert dintr-o generație de copii care locuiesc în România au abandonat școala înainte de înscrierea la Evaluarea Națională… Nu e prima oară când aflăm despre aceste realități, dar e șocant de fiecare dată. Ce se va alege de viețile acestor tineri? Ce se va alege de societatea românească, cu un asemenea profil educațional, în care numărului oricum mic al celor cu studii superioare i se contrapun sute de mii de semi-analfabeți fără vină?

Abandonul școlar și diferențele mari de calitate în învățământ sunt fenomene cu repetiție

Ok, am văzut mai sus cât de puțini adolescenți au reușit să treacă la nivelul 2 de învățământ – cel liceal –în anul 2015. Am fost totuși curios dacă persistă problema în următorii ani. Iată ce am găsit: din grupul celor născuți în anul 2001 și rămași în România, doar 77% s-au înscris la Evaluarea Națională în 2016 și doar 56% s-au putut înscrie la licee (au promovat examenul). În 2017: 76% înscriși la examen, 57% au trecut mai departe. În 2018: 75% înscriși, 55% au trecut mai departe. Iar în 2019: 76% înscriși, 55% au trecut mai departe. Răspunsul deci e: „Da, problema persistă”.

După ce am eliminat numărul celor plecați în străinătate, am calculat câți tineri dintre cei rămași în țară s-au înscris la Evaluările Naționale din ultimii ani și câți au putut să se orienteze spre licee în urma promovării examenului. Calcule după date ale Ministerului Educației Naționale și ale Institutului Național de Statistică.

Să tragem două înjurături și patru concluzii majore:

Prima: În ultimii cinci ani, circa o treime din fiecare generație de elevi nu au apucat Evaluarea Națională, deoarece aproximativ 9-11% au plecat în străinătate, iar restul de 21-25% (aproape un sfert) au abandonat pe parcurs școala generală sau au fost descurajați să se înscrie la examen (dacă nu ai auzit de „Fenomenul Brăila”, recomand o lectură aici). Dacă îi adăugăm și pe elevii care au obținut medii sub 5 la Evaluarea Națională, în fiecare an între 80.000 și 87.000 de tineri de 15 ani din România nu au mai intrat în învățământul secundar.

A doua: În ultimii cinci ani, doar jumătate (49-54%) din fiecare generație de elevi au putut să urmeze învățământul secundar în România.

A treia: În ultimii cinci ani, ponderea tinerilor din țară care rămân doar cu educația elementară (școala generală, absolvită parțial sau în întregime) e în creștere – de la 40% în 2015 la 45% în 2019.

A patra: Plecarea în străinătate a circa unei zecimi dintr-o generație de elevi este o soluție personală pentru continuarea școlarizării și face ca 9-11 puncte procentuale să se mute din tabăra celor cu risc mare de abandon școlar în tabăra celor școlarizați cu succes (oriunde s-ar afla ei). Astfel, pierderile școlare interne (din țară) arată mai puțin rău.

Evaluările Naționale sunt momente de răscruce și de bilanț. Doar o jumătate din fiecare generație de elevi răzbate în România și studiază mai mult de 8 ani. Feliile galbene arată câți elevi din generațiile născute în 2000-2004 au reușit la Evaluările Naționale din 2015-2019. Calcule după datele Ministerului Educației Naționale și estimările mele privind diaspora în vârstă de 15 ani.

Atâta timp cât condițiile socio-economice din țara asta nu se vor îmbunătăți, în special pentru românii din mediul rural și din alte zone ocolite de autorități și de investitori, rata abandonului școlar va rămâne la cote înalte și chiar va crește. Aici nu e locul pentru nici o discuție moralistă, de tipul „părinții inconștienți care nu se îngrijesc de educația copiilor lor”. Când foamea și mizeria te scot din țară, dilemele etice pot să se ducă dracului. Să aplicăm judecata morală celor care sunt la originea destabilizării sociale a României: politicienii aflați la putere – ăia dintre care nu știm pe care să alegem, că toți par la fel de proști sau de rău-voitori.

Pe cât de ușor se poate instala abandonul școlar, pe atât de greu poate fi el eliminat, pentru că e nevoie în primul rând de voință politică, care a fost văzută ultima oară în localitatea Sfântu-Așteaptă. E nevoie de voință politică pentru eradicarea sărăciei, pentru wc-uri în școli, pentru transportul elevilor, pentru respectarea principiului „nici un copil lăsat în urmă”.

Nici un copil lăsat în urmă!