O Românie astăzi pierdută. „Roumanian Journey” (1938)

(text scris în 2011)

Sir Sacheverell Sitwell, Călătorie în România, (trad. Maria Berza), București, Humanitas, 2011.

Sir Sacheverell Sitwell (1897 – 1988) a fost unul dintre puținii englezi de sânge albastru care au vizitat România înaintea  prințului moștenitor Charles. Educat la Eton și Oxford, experimentat în arta scrisului și în arta criticii… de artă – cultivată în numeroasele călătorii prin Europa, Sacheverell Sitwell a primit în 1937 invitația familiei (boierești) Callimachi (Anne-Marie și Jean Callimachi) de a vizita România Mare. După patru săptămâni (septembrie 1937) petrecute pe meleagurile României, Sitwell a publicat impresiile la Londra, în 1938, într-un volum bogat ilustrat (pe care ediția de față le conține).

Curiozitatea demnă de un turist activ l-a determinat pe autor să caute pitorescul oamenilor și locurilor. Într-o incursiune aproape etnografică, a reușit să întâlnească, să observe și să fotografieze țiganii lăieți și pe cei căldărari, birjarii muscali din București și Galați, lipovenii din Delta Dunării, turcii, tătarii și găgăuzii din Dobrogea, evreii, rutenii și huțulii din Bucovina, nemaipunându-i la socoteală pe români, cu costumele lor fermecătoare. A avut norocul să întâlnească în călătoria sa o nuntă din Rucăr, un bâlci la Mănești, iar în București a sfârșit prin a fredona „Ionel, Ionelule”, prins de la grădinile de vară aglomerate.

Se poate cultiva absolut orice, oriunde în România. Iar subsolul mai are pe lângă petrol și însemnate zăcăminte de cărbune și fier. Cartea de față nu se preocupă însă de aceste lucruri, ci de oamenii care trăiesc în țara aceasta și de trecutul lor, așa cum este exprimat prin clădiri și opere de artă. (p. 17)

Sensibilitatea lui Sitwell pentru artă l-a determinat să acorde o mai mare importanță scoarțelor oltenești, costumelor tradiționale, portretelor de fanarioți, dar mai ales arhitecturii și picturii bisericilor. Pentru el, biserica de la Curtea de Argeș era „lucrul cel mai nereușit din România”, fiind o „fanfaronadă armenească”, dar mănăstirile Hurezi/Horezu, Sucevița și Voroneț (cărora le face un lung elogiu, comparându-le cu schiturile de la Meteora, Mistra și Muntele Athos) l-au impresionat cu adevărat. Când e vorba  de obiectivele din orașe, devine expeditiv.

Față de evreii așchenazi din Bucovina, Sacheverell Sitwel nu a arătat prea multă condescendență, considerându-i mai degrabă o problemă pentru viitor (datorită numărului crescând și mizeriei în care trăiau; poate că și costumul lor anost, negru, nu mulțumea ochiul criticului de artă), referindu-se chiar  la planul Madagascar.

Mai importantă, pentru România și pentru lume, este păstrarea caracterului său autentic. România e încă nealterată. (…) Mai mult decât atât, sub o guvernare inteligentă, ea are posibilități nelimitate datorită vitalității neamului său, care a traversat secolul al XIX-lea în starea sa originară. Să sperăm că România nu va avea niciodată orașe de peste un milion de locuitori. (p. 21)

Călătorul britanic a încercat să guste câte puțin din toate zonele, fiecare cu specificul ei. Având parte numai de timp frumos, a ajuns la următoarele destinații (vizitându-le pe regina Maria și pe Martha Bibescu), urmând să părăsească România pentru a continua drumul prin Polonia:

Sighișoara, Sibiu, valea Oltului
Cozia, Govora, Horezu, cula Duca
Curtea de Argeș, Câmpulung, Rucăr
Brașov, Bran, Sinaia, Mănești
București, Mogoșoaia
Galați, Vâlcov, Dobrogea, Balcic
Bucovina, Hotin, Sighetu Marmației

Cartea are peste 50 de fotografii și traducerea într-o română despuiată de neologisme oferă netezimea unei lecturi-frescă, cu gândurile recuperând  meleaguri și timpuri pierdute.