Episoade video, Istorie pe șleau

Trupele sovietice în România și în restul Europei Centrale și de Est (1945-1994) (Istorie pe șleau #20)

E un clișeu istoric conform căruia trupele sovietice au fost permanent prezente în statele socialiste ale Europei Centrale și de Est și că fără acestea regimurile comuniste nu ar fi fost atât de longevive. Am verificat și am aflat că, de fapt, nu a fost chiar așa… Fiecare țară a avut propria istorie a prezenței trupelor sovietice.

După al Doilea Război Mondial, Uniunea Sovietică a păstrat divizii ale Armatei Roșii în majoritatea țărilor ocupate sau eliberate ale Europei Centrale și de Est. Prezența acestor trupe a fost unul dintre factorii instaurării unor regimuri pro-sovietice în Germania de Est, Polonia, Ungaria, România și Bulgaria la sfârșitul anilor ’40.

După 1945, patru mari grupuri de forțe sovietice erau distribuite în Europa răvășită de război:

  • Grupul Forțelor Sovietice din Germania, cunoscut mai târziu ca Grupul Vestic
  • Grupul Nordic, în Polonia
  • Grupul Central, în Austria și Ungaria și
  • Grupul Sudic, în România, Bulgaria și parțial în Iugoslavia

După semnarea tratatelor de pace la Paris, în 1947, trupele sovietice au fost retrase complet din Bulgaria și Iugoslavia, și parțial din România și Ungaria. Prin urmare, Grupul Sudic a fost desființat. Trupele rămase formau două canale de comunicare militară directă între Uniunea Sovietică și fostele sale inamice Germania și Austria. De cealaltă parte a Cortinei de Fier, trupe americane, britanice și franceze erau masate în zonele vestice de ocupație din interiorul celor două țări.

[Mai 1955…] Imediat după ce Germania de Vest a aderat la NATO, o organizație defensivă similară a fost creată la Varșovia între Uniunea Sovietică și cele șapte țări satelit (Organizația Tratatului de la Varșovia). Una dintre consecințe a fost faptul că armatele naționale au preluat o parte din responsabilitățile fostei Armate Roșii, apărând astfel oportunitatea retragerii unui mare număr de trupe sovietice, pe fondul unor reduceri masive ale efectivelor militare în timpul lui Hrușciov.

În același timp, semnarea Tratatului Statului Austriac și declararea neutralității Austriei au declanșat retragerea trupelor sovietice către est și reînființarea în Ungaria a Grupului Sudic de forțe, care a avut un rol important în suprimarea Revoluției Ungare un an mai târziu (1956).

În 1958, conducătorii comuniști ai României au profitat de un nou val de reduceri ale efectivelor militare din URSS și au obținut pe cale politică retragerea completă a trupelor sovietice din teritoriul românesc. Zece ani mai târziu (1968), s-a întâmplat taman invers. Înnăbușirea Primăverii de la Praga de către o coaliție condusă de sovietici a fost urmată de reînființarea Grupului Central de forțe, cu baze militare în Cehoslovacia.

Pentru douăzeci și mai bine de ani, până la căderea comunismului în Europa de Est și destrămarea URSS, câteva sute de mii de trupe sovietice au mai fost prezente în Germania de Est, Polonia, Cehoslovacia și Ungaria. De-abia în 1994, la aproape 50 de ani de la încheierea războiului, ultimele trupe ruse au părăsit teritoriul Germaniei.

Ți-a plăcut? Susține povestea trecutului României aici:
Tagged , , , , , , , , , , , , ,