Scrisori critice către Ioan-Aurel Pop (3) – Lustruiți sau lustrați?

Domnule acad. prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop,

Stăteam eu aseară și mă gândeam la ce i-a zis Traian Băsescu lui Adrian Năstase în cursa prezidențială din 2004: „Ce blestem o fi pe poporul ăsta de a ajuns până la urmă să aleagă între doi foști comuniști?”

Și mi-a picat fisa că un lucru similar ar putea fi spus despre dumneavoastră și despre domnul Lucian Boia: „Ce blestem o fi pe poporul ăsta de a ajuns până la urmă să aleagă între doi istorici care apăreau pe lista Securității comuniste ca potențiali agenți de influență asupra (și împotriva) emigrației românești, în anii ’80?”

Evident, întrebarea conține două probleme. Prima ar fi că apariția pe acea listă nu înseamnă prea mult – în lipsa altor dovezi – în afară de faptul că nu erați perceput ca un troublemaker, sau pe românește – un dizident. Erați tânăr, la început de carieră, și probabil nu aveați timp și chef de atitudini anticomuniste. Dintr-un alt punct de vedere, s-ar putea spune chiar că apariția pe acea listă era echivalentă cu statutul de victimă sub regimul comunist-ceaușist. Cine știe căror presiuni și căror condiționări ați fost supus de către odioșii securiști?

În definitiv nu știm sigur ce a determinat să ajungeți „în legătură” cu unitatea din cadrul Departamentului Securităţii Statului (DSS) care se ocupa de urmărirea emigraţiei româneşti (UM 0225 – Brigada Anti-emigrație). Dumneavoastră presupuneți că apariția unor articole într-o publicație a emigrației românești (care?), la solicitarea coordonatorului dumneavoastră de doctorat (Ștefan Pascu – fost membru supleant al CC al PCR), v-ar fi putut plasa pe lista aceea. În lămurirea dată presei spuneți că acele articole au fost trimise în străinătate în anii 1985-1987. Dar documentul Securității prezintă tabelele cu persoanele „în legătură” la momentul mai 1985. Ce s-a întâmplat înainte de 1985 e încă un mister.

A doua problemă a întrebării mele este premisa că dumneavoastră și domnul Lucian Boia, ca reprezentanți ai două curente antagonice (până la un anumit punct), ați epuiza paleta de opțiuni istoriografice românești. Slavă muzei Clio, există totuși suficiente alternative la tipurile de discurs propuse de dumneavoastră și de domnul Boia. Noua istoriografie, discretă și profesionistă, dă rezultate remarcabile, și voi face tot posibilul să o promovez în deceniile ce urmează.

Aflu din memoriile lui Lucian Boia că dumnealui era înainte de 1989 „când secretar cu sectorul organizatoric, când cu partea profesională, când cu propaganda” în Biroul Organizației de Bază (a Facultății bucureștene de Istorie) a PCR. „Ne prefăceam și noi că făceam ceva”, spune dumnealui, dar cei de la România Liberă au ținut să arate – într-un articol de altfel execrabil – cât de apropiate de limbajul de lemn al regimului au fost unele fraze scrise de Boia în anii ’70-’80. Deh, unii oameni făceau lip service sub regimuri autoritare și mai și evoluează după

Dumneavoastră, domnule acad. prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop, țineați morțiș în 2016 să-i evidențiați funcția de „secretar adjunct de partid al Facultății de Istorie” din București, deținută pe vremea când dumneavoastră erați student la Cluj. Iată că acest lucru nu mai e o picanterie pentru viitoarele „demascări”, căci Lucian Boia însuși o mărturisește în memoriile sale. La fel cum dumneavoastră nu ascundeți că ați fost președintele Uniunii Studenților Comuniști ai Universității „Babeș-Bolyai” în anii 1985-1987 și că în această postură erați obligat să dați raportul securistului Universității.

Așadar, continuând jocul de la început, aș putea spune și: „Ce blestem o fi pe poporul ăsta de a ajuns până la urmă să aleagă între doi istorici foști comuniști?”

Cu acestea nu doresc nicidecum să vă „condamn la moarte”, așa cum afirmați patetic într-o primă reacție în fața dezvăluirii listei Securității. Dimpotrivă, doresc să arăt câte lucruri aveți în comun cu domnul Lucian Boia.

Ce mi se pare mie grav e că stafia Securității bântuie încă prin Academia Română – instituție pe care o conduceți dumneavoastră din 2018. Istoricul Dan Berindei, dovedit ca informator al Securității cu numele de cod „Băleanu”, este încă președintele de onoare și membrul Secției de Științe Istorice și Arheologie. Iar istoricul Florin Constantiniu – informator al Securității cu numele de cod „Chris” – v-a fost coleg în cadrul aceleiași secții până în anul 2012, fără ca acest lucru să vă deranjeze în mod vizibil (public).

Dumneavoastră, domnule acad. prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop, vă revine rolul să primeniți Academia Română. Dați-i strălucirea de altădată cerând retragerea tuturor acelor academicieni care au colaborat cu Securitatea. Nu mai lăsați Secția de Științe Istorice și Arheologie să aibă mirosul fetid al unei secții de turnătorie. Chiar dacă n-ați cerut-o și n-ați făcut-o până acum, reformarea Academiei Române printr-un act curajos de lustrație nu va fi prea târzie nici în 2020, nici în 2021. Generația tânără și nepătată vă cere să vă curățați ograda de pe Calea Victoriei, dacă mai doriți să aveți credibilitate în deceniul al patrulea de la căderea regimului comunist.

Cu stimă,

Vlad Pașca

* Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare